=Solanum laciniatum Fam. Solanaceae.
Istoric şi întrebuinţări: este o importantă sursă de materie primă vegetală, utilizată în industria corticosteroizilor, pentru obţinerea preparatelor hormonale (cortizonul, dizoxicortizonul, progesteronul, etc).
Alcaloizii sterolici au devenit foarte valoroşi pentru industria farmaceutică, deoarece aceştia pot fi uşor convertiţi în hormoni steroizi.
Industria steroizilor din Europa s-a înfiinţat în urmă cu peste 60 de ani. Iniţial au fost utilizate ca materie primă produsele de origine animală, apoi uleiul de soia şi produsele petrochimice, iar mai târziu rădăcinile speciilor Dioscorea recoltate din India, China, Mexic. De asemenea s-au utilizat speciile Agave sisalama, bogată în hecogenină şi specia Yucca filamentosa care conţine iamogenină. S-a constatat că obţinerea preparatelor hormonale din plante este mult mai economică decât din produse animale sau din produse petrochimice.
Dezvoltarea în continuare a industriei corticosteroizilor este limitată de faptul că rezervele naturale de Dioscorea sunt în scădere, iar realizarea de plantaţii este dificilă. Cerinţele mereu crescute pentru medicamente hormonale au condus la investigarea de noi resurse de materie primă. În urma studiului unui număr de 200 de specii din familia Solanaceae, s-a ajuns la concluzia că cele mai importante sunt speciile din subgenul Arheosolanum, Solanum laciniatum şi Solanum aviculare, cultivate de peste 100 de ani în grădinile botanice din Europa, ca specii decorative.
Datorită rolului deosebit de important pe care-l deţin, preparatele hormonale reprezintă ca importanţă, a doua grupă de medicamente, după antibiotice. Aceste preparate au largi aplicaţii în terapia a peste 100 de boli şi de stări patologice la care până în prezent nu s-au descoperit remedii eficiente. Astfel se utilizează în tratamentul reumatismului, al diabetului, în poliartritele infecţioase, în unele forme de tuberculoză, în cancerul mamar, în tifos, bruceloză, micoze şi eczeme, în astmă bronşic, boli alergice, afecţiuni ginecologice, în unele forme de leucoză, în procese inflamatorii, în afecţiuni oftalmologice, în stări de şoc, etc.
S-a determinat şi o acţiune fungistică şi tricomonastică a principiilor active din specii de Solanum şi s-a constatat că acţiunea terapeutică este mai pronunţată la speciile mai bogate în solasodină, organul cel mai bogat în principii active (frunza) prezentând acţiunea terapeutică maximă.
Kraxer şi Briggs în 1950 au stabilit că glucoalcaloizii din Solanum laciniatum prezintă un efect antiaccelerator al ritmului cardiac, similar cu al veratroninei din specia Veratrum album, cu deosebirea că acţiunea acestora este foarte lentă.
Descriere- în zona de origine (Australia şi Noua Zeelandă) este un arbust peren, înalt de 2-3 m. În condiţiile climatice din ţara noastră se cultivă ca specie anuală, erbacee.
Rădăcina este pivotantă, bine ramificată şi se dezvoltă în sol până la adâncimea de 60-80cm.
Tulpina este erectă, ierboasă, înaltă de 1,2-1,8m, rotundă la bază şi costată în rest, de culoare violacee în partea inferioară şi verde în partea superioară, ramificată simpodial la înălţimea de 35-50cm, ramificarea începe după dezvoltarea a 15-20 frunze adevărate.
Frunzele sunt penat sectate, cu segmente alungit lanceolate, simple sau cu două perechi de lacinii, de culoare verde închis, cu lungimea de 30-37 cm şi lăţimea de 3,2-4cm. Peţiolul frunzei este scurt, de 0,5-1,0 cm.
Floarea prezintă un diametru de 3-5cm. Corola este ondulată pe margine, de culoare violetă-albastră. Caliciul, verde, este zimţat. Florile sunt grupate în raceme laxe, lungi de 10-15cm, situate la baza ramificaţiilor.
Plantele înfloresc din iunie până toamna, la căderea primelor brume.
Fructul este o bacă ovoidă cu lungimea de 2-2,5cm şi grosimea de 1,2-1,8 cm de culoare portocalie la maturitate. Majoritatea bacelor se dezvoltă pe etajele II şi III.
Fructul conţine 98-336 de seminţe şi granule pietroase în număr de 28-50, reprezentând 13 % din greutatea seminţelor. Prezenţa lor este o caracteristică a subgenului.
Sămânţa este reniformă, de 2-2,5 cm lungime şi de 1,5-2,8 mm lăţime, de culoare maronie, cu suprafaţa reticulată. Masa a 1000 seminţe este de 1,5-2g.
Compoziţia chimică: se foloseşte planta Herba Solani laciniati.
Principiile active din materialul vegetal sunt glucoalcaloizii, care au ca componenţi principali solamargina, cu conţinutul cel mai mare şi solasonina. Aceştia prin hidroliză acidă pun în libertate agliconul solasodina, o moleculă de glucoză şi două de ramnoză, respectiv glucoză, galactoză şi ramnoză.
S-au mai găsit beta-solamargina cu agliconul solasodină, solanină şi chaconină cu agliconul solanidina.
Pe lângă glucoalcaloizi se mai află saponine ca diosgenină, clorogenină şi terpenoide.
S-au mai semnalat prezenţa aminoacizilor liberi, glucide, ulei volatil cu componentul principal farnesol.
În flori s-au identificat antociani.
Zârna este folosită în industria chimico-farmaceutică pentru obţinerea de corticosteroizi prin semisinteză.
Toxicologie- toate părţile plantei sunt toxice.
Industria farmaceutică: din frunze se extrag hormoni steroizi: cortizon, testosteron, progesteron ,etc. cu multiple utilizări în terapeutică.
